Codul civil român prevede existența a trei variante referitoare la administrarea bunurilor soților obținute în timpul căsătoriei. Astfel, cei doi pot opta pentru unul dintre următoarele regimuri matrimoniale: comunitatea legală, comunitatea convențională și separația de bunuri.
1. Regimul comunității legale
Bunurile dobîndite în timpul acestui regim de oricare dintre soți sunt considerate bunuri comune în devălmășie ( aparțin nefracționat titularilor codevălmaşi) ale soților, cu excepția anumitor bunuri care ramân bunuri proprii, chiar dacă sunt dobândite în timpul căsătoriei:
- Obținute prin moștenire legală sau donație;
- De uz personal;
- Folosite în exercitarea profesiei;
- Dobândite cu titlu de premiu/recompensă; manuscrise științifice/literare, proiecte artistice/de invenții etc.;
- Fructele bunurilor proprii ș.a.. Bunurile proprii pot fi administrate și folosite după bunul plac al proprietarului, în limitele legii.
Veniturile din muncă și pensiile sunt bunuri comune sau, după anumite interpretări doctrinare, bunuri comune cu afectațiune specială (în interesul familiei).
Bunurile mobile dobândite anterior căsătoriei se consideră comune, dacă părțile nu convin altfel și în lipsa unui inventar întocmit de către notarul public sau sub semnătură privată.
Fiecare soț poate folosi bunul comun fără acordul celuilalt și poate întocmi acte cu privire la bun. Actele de înstrăinare sau de grevare privitoare la bunurile comune se fac doar cu acordul ambilor soți.
Fiecare soț poate dispune prin testament de partea ce i s-ar cuveni din comunitatea de bunuri după încetarea căsătoriei.
Soții răspund cu bunurile comune pentru obligațiile contractate împreună sau care privesc bunurile comune/cheltuielile căsătoriei. Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unui soț; totuși, aceștia pot cere partajul dacă datoria nu este acoperită cu bunurile proprii ale soțului îndatorat.
Regimul matrimonial se poate lichida în instanță sau printr-un act juridic notarial . În cazul desfacerii căsătoriei, soții rămân coproprietari asupra bunurilor comune până la partaj. Cotele-părți ce revin fiecărui soț sunt egale în cazul în care nu se face dovada contribuției inegale a soților la dobândirea bunurilor.
În timpul regimului comunității legale, soții pot să-și împartă bunurile comune printr-un act juridic notarial sau în instanță, fără a se modifica regimul matrimonial.
2. Regimul separației de bunuri
Prin acest regim se realizează o separare a intereselor soților, în ceea ce privește bunurile pe care le vor dobândi în timpul căsătoriei.
În convenția matrimonială se pot introduce clauze privind lichidarea acestui regim când unul dintre soți acumulează o masă de bunuri mai mare decât a celuilalt.
Bunurile dobândite împreună de soți devin proprietate comună pe cote-părți (soții sunt copropietari în cote indivize-ex. ½, ¼ etc.).
Niciunul dintre soți nu răspunde pentru obligațiile celuilalt soț, cu excepția celor legate de creșterea și educarea copiilor sau de cheltuielile obișnuite ale căsătoriei.
Fiecare soț poate dispune liber de bunurile sale.
La încetarea regimului, fiecare soț are un drept de retenție asupra bunurilor celuilalt până la achitarea datoriilor pe care le au unul față de altul.
3. Regimul comunității convenționale
Se constată existența masei bunurilor comune si a maselor de bunuri proprii.
Masa bunurilor comune poate fi lărgită cu includerea, în tot sau în parte, a bunurilor și datoriilor proprii ale soților, cu excepția bunurilor de uz personal și a celor destinate exercitării profesiei. Soții convin asupra bunurilor, dar și asupra datoriilor. Astfel, datoriile comune și proprii, pot fi extinse sau restrânse după voința soților, stabilindu-se care datorii vor ramâne în noua comunitate.
Cu privire la lichidarea regimului comunității convenționale, soții pot să dispună prin convenția matrimonială modalități diferite de lichidare a comunității.
În cadrul regimului comunității convenționale, soții pot sa prevadă obligativitatea acordului ambilor soți pentru încheierea unor acte de administrare, pentru care, în mod curent nu ar fi nevoie de acordul ambilor soți; în această situație, dacă unul dintre soți se află în momentul încheierii actului în imposibilitatea de a-și exprima voința sau se opune în mod abuziv, celălalt soț poate încheia singur actul, doat cu încuviințarea prealabilă a instanței de tutelă.
Totodată, în cadrul comunității convenționale poate fi introdusă clauza de preciput, prin care soțul supraviețuitor poate prelua fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deținute în devălmășie sau în coproprietate.
După un an de la încheierea căsătoriei, soții pot înlocui/modifica regimul matrimonial ori de câte ori doresc.
Pe lângă regimul ales de soți, în cadrul fiecărei căsătorii se aplică regimul primar, care este obligatoriu și ale cărui prevederi nu pot fi modificate de soți.
Regimul primar cuprinde o serie de norme care se aplică tuturor soților, indiferent de regimul matrimonial ales. Astfel, câteva dintre prevederi sunt următoarele:
- Locuința familiei este locuința comună a soților sau cea a soțului la care se află copiii;
- Dacă locuința este deținută pe baza unui contract de închiriere care este accesoriu contractului de muncă, soțul titular al contractului își poate da demisia fără acordul scris al celuilalt soț, chiar dacă acest lucru duce la pierderea locuinței;
- Cei doi soți au obligația de a contribui împreună la cheltuielile gospodăriei, în raport cu mijloacele fiecăruia;
- Soții pot încheia între ei acte de vânzare-cumpărare cu privire la bunurile lor, acte de donație, schimb, împrumut ș.a.;
- Fiecare dintre soți poate exercita orice profesie fără a avea nevoie de acordul celuilalt;
- Soții sunt datori să se informeze reciproc asupra veniturilor, bunurilor și datoriile lor;
- Un soț poate să dea mandat celuilat soț să îl reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial.
Stabilirea regimului matrimonial se face de comun acord, prin încheierea unei convenții matrimoniale la notar. Convenția se poate face înaintea încheieriicăsătoriei sau în timpul acesteia, dacă soții decid să modifice regimul matrimonial inițial. Dacă soții nu au ales un regim matrimonial se consideră că sunt căsătoriți sub regimul comunității legale. Pentru căsătoriile încheiate după intrarea în vigoare a noului Cod civil este obligatorie alegerea unui regim matrimonial.
Convenția matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimțământul ambelor părți, exprimat fie personal, fie prin mandatar. Convenția încheiată înaintea încheierii căsătoriei produce efecte de la data încheierii căsătoriei, iar cea încheiată în timpul căsătoriei este valabilă de la data precizată de părți în act (dacă este cazul) sau de la data incheierii convenției.
Minorii care au vârsta de 16 ani pot încheia sau modifica o convenție matrimonială numai cu acordul ocrotitorului său legal și cu autorizarea instanței de tutelă.
După încheierea convenției, părțile și notarul public trebuie să îndeplinească formalitățile de publicitate prevăzute de lege. Astfel, viitorii soți vor depune un exemplar al convenției la oficiul de stare civilă la care se va oficia căsătoria. Un alt exemplar se trimite de către notar la Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale, dar și la alte registre naționale. În lipsa îndeplinirii acestor formalități, terții vor considera că soții sunt căsătoriți sub regimul comunității legale.
Clauza de preciput este acordul de voință al soților cuprins în convenția matrimonială care conferă soțului supraviețuitor dreptul de a prelua, fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe bunuri comune, deținute în devălmășie sau copropietate.
Soții nu pot modifica regulile specifice acestor regimuri matrimoniale și nu pot construi un alt regim prin combinarea regulilor celor trei regimuri. Convenția matrimonială nu poate să prevadă clauze care să afecteze exercitarea unor drepturi ca: autoritatea părintească, contribuția la cheltuielile căsătoriei, egalitatea dintre soți etc..
Moţoc Doriana
