Contractul de întreținere inglobeaza obligația pe care și-o asumă o parte, de a asigura îngrijire și întreținere părții care i-a transferat un bun, sau unei terțe persoane ( beneficiar al obligației de întreținere). În cazul nespecificării în contract a duratei întreținerii, aceasta va căpăta un caracter viager. Aceasta înseamnă că beneficiarul întreținerii, numit creditor, va primi îngrijire pe toată
durata vieții.
Întreținerea constă în
asigurarea îmbrăcăminții, a hranei, a igienei, a medicamentelor, locuinței corespunzătoare etc., cât și înmormântarea creditorului, dacă acesta decedează în cursul duratei contractului sau dacă întreținerea este viageră. În cazul dispariției, distrugerii ori deteriorării pe parcursul executării contractului a bunului care a constituit capitalul, creditorul nu este răspunzător pentru acest fapt, iar întreținerea nu încetează.
Debitorul (întreținătorul) este obligat să-i asigure creditorului (întreținutului) toate cele necesare, ținându-se seama de valoarea bunului primit, dar și de condiția socială anterioară a creditorului. Creditorul poate să constituie o ipotecă legală asupra bunului dat în schimbul întreținerii. De asemenea, creditorul obligaţiei de întreţinere constituite cu titlu oneros poate cere rezoluţiunea contractului dacă debitorul obligaţiei respective nu depune garanţia promisă în vederea executării obligaţiei sale ori o diminuează.
Întreținerea constituie un drept de creanță care nu poate fi nici înstrăinat de către întreținut și nici urmărit de creditorii acestuia.
CONTRACTUL DE ÎNTREȚINERE
Contratul de întreținere se încheie în formă autentică, în fața notarului public, altfel fiind considerat nul. Contractele de întreținere se constituie cu titlu oneros, existând totuși o excepție. Se poate încheia un contract de întreținere cu titlu gratuit dacă debitorul (cel care asigură întreținerea) acceptă prestarea acestor servicii fără a primi vreun bun în schimb. Obligația de întreținere este indivizibilă atât pentru creditor, cât și pentru debitor.
În privința exercitării obligației de întreținere pe alte căi, art. 2261 alin. 1 din Codul civil acceptă înlocuirea întreținerii cu o sumă de bani (rentă viageră): “dacă prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din motive obiective sau
dacă debitorul întreţinerii decedează şi nu intervine o înţelegere între părţi, instanţa judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părţi, fie şi numai temporar, întreţinerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare”.
Totodată, atunci când prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din culpa uneia dintre părţi, instanţa va majora sau, după caz, diminua cuantumul sumei de bani care înlocuieşte prestaţia de întreţinere. În cazul înlocuirii întreținerii cu o sumă de bani, se vor aplica dispozițiile care corespund contractului de rentă viageră.
Încetarea contractului de întreținere
Contractul va înceta la data stabilită, în cazul în care durata întreținerii a fost menționată, sau mai repede în cazul morții creditorului.
Ambele părți pot cere rezoluțiunea contractului dacă executarea acestuia este imposibilă din motive care țin de comportamentul celeilalte părți. De asemenea, rezoluțiunea se poate realiza dacă debitorul, fără a avea o justificare, nu își execută obligația de întreținere. În ambele situații, încetarea contractului se face pe cale judecătorească, în instanță, iar debitorul în culpă nu are dreptul de a obține restituirea prestațiilor deja efectuate. Rezoluțiunea contractului de întreținere nu se poate cere pentru motivele prevăzute la art. 2.261 alin (1).
Decesul debitorului nu duce la stingerea obligației, ci aceasta se transmite către moștenitori sau către altă persoană stabilită prin contract.
Moţoc Doriana
