UZUFRUCTUL

Conceptul de “uzufruct” are rădăcini în justiția antică; apariția acestui drept în țara noastră este efectul influenței dreptului roman. Uzufructul este definit ca fiind ”dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanța”.

Dreptul de uzufruct are caracter temporar,

deoarece există un moment al stingerii sale. Conform Noului Cod Civil, uzufructul nu are un caracter intuitu personae, ceea ce înseamnă că este transmisibil către terțe persoane, dacă nu se interzice expres acest lucru în actul  juridic de constituire sau de rezervare a uzufructului. 

Costituirea dreptului de uzufruct se poate realiza prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevăzute de lege. Legea permite întocmirea unui drept de uzufruct în favoare copiilor concepuți, dar nenăscuți; actul juridic semnat în acest sens este valabil doar dacă viitorul beneficiar se naște viu.

În ceea ce privește obiectul dreptului de uzufruct, se iau în considerare doar bunurile aflate în proprietate privată

UZUFRUCTUL

și care se află în circuitul civil. În cazul unui bun imobil, pentru a se constitui un drept de uzufruct asupra lui, acesta trebuie să fie intabulat în cartea funciară. Dreptul de uzufruct se întinde asupra a tot ce ține de bunul-obiect al uzufructului, dar există unele situații în care uzufructuarul (beneficiarul) nu se poate folosi de ”accesoriile” bunului, spre exemplu, de comorile găsite pe terenul/construcția dată în uzufruct. 

Referitor la durata uzufructului, acesta poate fi cel mult viager (pe durata vieții beneficiarului) în cazul persoanelor fizice, sau pe 30 de ani, în cazul persoanelor juridice. Uzufructul se poate încheia de asemenea până la data la care o altă persoană împlinește o anumită vârstă.

Cvasiuzufructul apare atunci când uzufructul cuprinde bunuri consumptibile (bani, grâne); în acest caz, uzufructuarul are obligația de a restitui bunuri de aceeași valoare sau contravaloarea lor la data stingerii dreptului.

Atât proprietarul, cât și uzufructuarul au o serie de drepturi și obligații. Proprietarul (nudul proprietar) are dreptul de dispoziție, dreptul de a beneficia de productele bunului precum și alte drepturi care rezultă din posesia dreptului de proprietate. Uzufructuarul are drept de folosință, drept de culegere a fructelor bunului, dreptul de a efectua acte juridice asupra bunului (închiriere, arendare), dreptul de a executa acte materiale, dreptul de dispoziție asupra și cu privire la dreptul de uzufruct, drept de cesiune ( transmitere), de vânzare a dreptului, drept de exercitare a acțiunii confesorii de uzufruct (folosit împotriva persoanelor care împiedică exercitarea dreptului), dreptul de a primi o sumă de bani care să recompenseze îmbunătățirile aduse imobilului pe perioada dreptului de uzufruct, acest din urmă drept fiind valabil odată cu încetarea dreptului de uzufruct. 

Obligațiile nudului proprietar sunt următoarele:  de a suporta cheltuielile și sarcina proprietății (taxe, impozite pe proprietate), de a suporta cheltuielile ocazionate de reparațiile mari (reparații necesare pentru ca uzufructuarul să-și poată exercita dreptul de uzufruct), de a restitui beneficiarului sumele plătite de acesta pentru datorii aferente masei patrimoniale. Pe de altă parte, uzufructuarul are obligația de a prelua bunul ce reprezintă obiectul uzufructului în starea în care se află la momentul nașterii uzufructului; în prealabil se realizează o inventariere a bunurilor mobile și constatarea stării imobilelor. Tot uzufructuarului îi revine obligația de a constitui o garanție care să asigure îndeplinirea îndatoririlor sale față de proprietar. Părțile pot conveni ca uzufructuarul să constituie această garanție. 

Alte obligații ale beneficiarului  ( uzufructuarului) sunt:

de a se îngriji de bun (inclusiv de a efectua reparații mici), de a menține destinația bunului, de a executa legatele cu titlu particular ce poartă asupra masei patrimoniale, de a restitui bunui în aceeași stare, de a oferi despăgubiri în cazul deteriorării bunului.

Uzufructul se poate constitui și asupra creanțelor, rentelor viagere, valorilor mobiliare (acțiuni, obligațiuni), fondului de comerț, pădurilor, carierelor de piatră și nisip. 

Uzufructul se stinge în următoarele situații:

• Moartea uzufructuarului/încetarea personalității jurudice;
• Atingerea termenului fixat pentru încetarea dreptului;
• Renunțarea uzufructuarului la drept;
• Neexercitarea drepturilor care rezultă din uzufruct, pe o perioadă de 10 ani sau 2 ani în cazul creanțelor:;
• Abuz de folosință din partea beneficiarului/deteriorarea bunului de către acesta;
• Pieirea bunului dintr-un caz fortuit sau de forță majoră.

În eventualitatea distrugerii bunului, acesta fiind asigurat, uzufructul se va exercita în continuare, având ca obiect contravaloarea despăgubirii date de asigurator.

Moţoc Doriana